De ce oamenilor de ştiinţă nu le pasă de două filmări incredibile care ar putea confirma teoria OZN-urilor

Filmările au înregistrat numeroase vizualizări şi oamenii au discutat îndelung despre veridicitatea lor. Mulţi cred că prezintă prima dovadă reală a existenţei extratereştrilor şi că aceştia au şi vizitat Pământul, scrie Gândul.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Există însă o continuare a poveştii. Cei mai mulţi oameni de ştiinţă consideră că aceste filmări nu dovedesc nimic.

De-a lungul zecilor de ani, mulţi oameni au susţinut că au văzut OZN-uri. Numeroase materiale video cu aşa-zise nave spaţiale extraterestre au apărut încă de la invenţia filmului. Dar clipul video prezentat de DOD (Department of Defense) este unic. A fost făcut public de Departamentul american al Apărării, care a considerat că imaginile trebuie analizate.

Până în 2012, Departamentul a gestionat, în secret, „Programul de identificare a ameninţărilor aerospaţiale avansate”, care a beneficiat de o finanţare de 22 milioane dolari, buget pus deoparte de Pentagon pentru programe clasificate.

Cmdr. David Fravor, unul dintre piloţii Marinei, care a observat OZN-ul, a declarat: „Amândoi – ambele avioane – vedem o perturbaţie în apă şi un obiect lung, în formă de Tic-Tac, cu o lungime de 12 metri”.

„A dispărut în două secunde”

„Mă mut în poziţia de la ora 08.00 a acelor de ceasornic, obiectul se află la ora 02.00 şi decid să văd ce este. Obiectul este la 60 de metri sub mine. Tai diametrul cercului şi când ajung la 800 de metri, obiectul accelerează spre sud şi dispare în două secunde”, a mai povestit Fravor.

Toate aceste detalii par incredibile, dar de ce nu stârnesc atenţia cercetătorilor? Caleb Scharf este astronom şi director al Centrului de Astrobiologie din Columbia: „Cred că este foarte, foarte dificil, ca om de ştiinţă să analizezi un asemenea lucru şi să spui altceva decât că este…interesant. Aş avea nevoie de un volum vast de documentare şi contextualizare, pentru a înţelege ce se petrece aici.”

„Dificultatea acestei probleme este că nu poţi să o planifici”, a mai spus Scharf.

Citeşte continuarea în Gândul!